În era modernă a recrutării, companiile au acces la o gamă variată de metode pentru a atrage și selecta talentele potrivite. Printre cele mai frecvente tehnici folosite se numără recrutarea tradițională și head huntingul.
Deși ambele urmăresc să găsească angajați potriviți pentru diferite roluri, există diferențe semnificative între aceste două abordări.
Ce este head huntingul?
Head huntingul este o metodă de recrutare orientată pe identificarea și atragerea activă a profesioniștilor de top, care, de multe ori, sunt deja angajați. Această tehnică este specifică pozițiilor de nivel înalt sau celor care necesită un set de abilități foarte specializat, rar întâlnit pe piață.
În general, head huntingul este realizat de firme specializate sau de consultanți de recrutare experimentați, care au acces la rețele extinse și la cunoștințe aprofundate despre industrie.
Head hunterii folosesc diverse metode pentru a atrage candidații, cum ar fi contactarea directă prin rețele profesionale precum LinkedIn, recomandările din industrie sau chiar networkingul personal.
Spre deosebire de recrutarea tradițională, head huntingul necesită o abordare personalizată și discretă, deoarece candidatul vizat este, în multe cazuri, în prezent angajat și nu caută în mod activ un nou loc de muncă.
Recrutarea tradițională – o metodă universală
Recrutarea tradițională este mai puțin specifică decât head huntingul și se aplică, de obicei, pentru poziții de nivel mediu sau entry-level. Această metodă implică publicarea anunțurilor de angajare pe site-uri de joburi, pe site-ul companiei sau în cadrul agențiilor de recrutare.
În general, se folosește pentru roluri unde cerințele sunt mai puțin complexe, iar candidații disponibili pe piață sunt mai numeroși.
Prin recrutarea tradițională, companiile așteaptă ca potențialii candidați să răspundă la anunțurile lor. Este un proces care implică o bază mai largă de candidați, iar selecția se face prin metode mai convenționale, precum screeningul CV-urilor, interviurile standardizate și testele de competențe.
Recrutarea tradițională tinde să fie mai rapidă și mai economică decât head huntingul, însă există riscul să nu găsească întotdeauna candidații cei mai potriviți, în special pentru rolurile de specialitate sau cele de conducere.
Diferențe majore între head hunting și recrutarea tradițională
În ceea ce privește diferențele dintre aceste două tipuri de recrutare, amintim câteva aspecte importante:
1. Tipul pozițiilor vizate
În timp ce recrutarea tradițională se concentrează pe rolurile de nivel mediu și entry-level, head huntingul este destinat pozițiilor de nivel înalt și celor care necesită competențe rare.
De exemplu, dacă o companie caută un manager experimentat într-o industrie de nișă, head huntingul va fi mai eficient decât recrutarea tradițională.
2. Accesul la candidați pasivi
Una dintre cele mai mari diferențe este că head huntingul accesează candidați pasivi, adică persoane care sunt deja angajate și care nu sunt în căutarea activă a unui loc de muncă.
Recrutarea tradițională se adresează, de regulă, candidaților activi, adică celor care își caută activ un job și aplică la anunțuri.
3. Gradul de personalizare
Procesul de head hunting este personalizat și confidențial, deoarece head hunterul intră în contact direct cu fiecare candidat, îl evaluează în funcție de nevoile specifice ale companiei și îi prezintă o oportunitate particularizată.
Recrutarea tradițională, pe de altă parte, urmează un proces mai standardizat și impersonal, având ca scop atragerea unui număr mare de candidați pentru a selecta mai ușor.
4. Timpul și costurile implicate
Head huntingul este adesea mai costisitor și poate dura mai mult decât recrutarea tradițională, din cauza cercetării detaliate și a abordării personalizate necesare.
Cu toate acestea, pentru companiile care caută candidați de top, investiția în head hunting este justificată prin faptul că aduce oameni cu experiență valoroasă și calificări superioare.
Recrutarea tradițională, fiind mai standardizată și mai rapidă, are costuri mai reduse, dar poate să nu fie la fel de eficientă pentru pozițiile de nivel înalt.
5. Rata de retenție a angajaților
Un aspect deosebit al head huntingului este că, de multe ori, are ca rezultat o rată mai mare de retenție a angajaților. Aceasta se datorează faptului că procesul implică o selecție atentă și o potrivire perfectă între candidat și rolul oferit.
Când un head hunter identifică un candidat, îl atrage pe baza unei compatibilități reale cu viziunea și valorile companiei, ceea ce crește șansele ca acesta să rămână pe termen lung.
Pe de altă parte, în recrutarea tradițională, candidații nu sunt selectați într-un mod la fel de specific, ceea ce poate duce uneori la un turnover mai mare.
Ambele metode au avantaje și dezavantaje, iar alegerea între ele depinde de specificul fiecărei poziții și de strategia companiei.
Head huntingul este ideal pentru companiile care caută profesioniști cu abilități de nișă sau pentru pozițiile de conducere, însă vine cu un cost ridicat și un proces mai lung. Recrutarea tradițională, pe de altă parte, este mai accesibilă și mai rapidă, însă poate fi limitată în cazul rolurilor care necesită competențe foarte specifice.
Alegerea dintre head hunting și recrutarea tradițională depinde în mare măsură de nevoile specifice ale companiei și de resursele pe care aceasta este dispusă să le investească.
